Tura in Muntii Iezer-Papusa

Mica noastra aventura in Iezer

Se anuntase o vreme faina de munte, ceva precipitatii slabe joi, dar vineri si sambata soare cu dinti si nori sporadici, atat cat sa dea bine in poze. N-am stat prea mult pe ganduri am facut bagajele si la ora 7.30 eram in fata cabanei Voinea, unde am fost intampinati de doi catei simpatici care ne-au si insotit tot traseul. Am ramas surprins de frumusetea padurii si abundenta paraielor din acest masiv, m-am simtit ca in poveste inconjurat de paturi de muschi si zeci de mini cascade.

N-a trecut mult si o ploaie marunta mocaneasca, care nu parea sa se lase prea usor dusa, ne-a trezit din visare si ne-a impins la traseu. Crestele erau deja in nori dar nu ne-am descurajat, stiam ca maine o sa fie fain. Dupa ce ne-a inmuiat bine, ploaia s-a transformat in lapovita si ca meniul sa fie complet vantul reusea sa o strecoare prin cele mai ascunse locuri. Treptat lapovita a inghetat de tot, asa ca dupa 4 ore de traseu am ajuns la refugiul Iezer, ud si inghetat bocna. Refugiul era acolo, altceva nu mai conta, important era ca tinea vantul si zapada afara.

Noaptea a parut lunga iar noi eram nerabdatori sa iesim la traseu insa viscolul nu se domolea deloc. Dimineata, “soc si groaza”, aveam soare, aveam nori, dar si un vant de vreo 50-60km/ora care a impiedicat cu succes toate activitatile specifice diminetii.

Dupa un mic dejun prelungit excesiv in speranta ca vantul o sa cedeze in cele din urma, am realizat ca mica noastra aventura trebuie sa se incheie aici. Ne-am luat cateii si am pornit-o la vale, privind peste umar la fiecare pas la norii care mangaiau creasta Iezerului si planuind cum o sa ne intoarcem la primavara.

Apropo, stiti cum se recunoaste un montaniard experimentat? Este in varsta!

Aici vedeti intreaga aventura

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *